Cum am invatat sa am incredere in mine?

Am fost crescuta sa fiu independenta, sa am incredere in mine, sa iau decizii si sa mi le asum. Cumva, undeva in procesul evolutiei mele ceva s-a intamplat, deoarece pe la 18 -20 de ani mi-am dat seama ca nu am deloc incredere in mine si ca viitorul meu va avea mult de suferit daca nu ma adun si nu stabilesc clar ce vreau sa fac macar in anul curent. Nu exista decizie pe care sa o iau si pe care sa nu vreau sa o schimb mai apoi. Apropiatii imi spuneau ca e o caracteristica a zodiei mele dar eu stiam ca e mai mult.

Aveam vreo 16 ani cand am decis ca vreau sa ma fac profesoara, mama nici nu voia sa auda. ,, Faci Finante sau dai la Drept, altfel esti pe cont propriu”. Am facut Facultatea de Litere si nu am fost pe cont propriu. In al doilea an de facultate mi-am dat seama ca nu este exact ceea ce imi imaginam eu si am vrut sa renunt. Am terminat totusi facultatea, dar ma intrebam mereu daca mama a avut sau nu dreptate? Aveam diploma, dar nu imi gaseam job. La orice interviu aplicam primeam raspuns ,, Ah, Litere ati terminat”. Trebuia sa ma resetez, sa uit tot ce stiu, sa pastrez limbile straine si sa imi caut job in orice domeniu. Acum eram pe cont propriu si nu voiam sa plec din Timisoara.

M-am gasit job in logistica, intr-o multinationala din Sannicolau, unde sunt parintii mei, dar am ales sa fac naveta timp de un an de zile numai sa stiu ca nu plec din Timisoara. Logistica?! Wtf ce treaba aveam cu cifrele, cu formulele, cu excelurile…si asa a inceput totul. Am inceput sa lucrez intr-un domeniu nou, in care sentimentul de nesiguranta crestea zi de zi deoarece era un domeniu nou, nu intelegeam nimic si nu stapaneam nimic din cea ce faceam. Pentru mine, la perioada aceea totul era in ceata. Ma trezeam la 05:00 dimineata sa prind naveta sa ajung la autobuz la 06:00, sa ajung la job la 08:00. Seara ajungeam la 07:00 acasa, nu cred ca a exista zi in care sa ma simt ok cu mine.  A fost cel mai horror inceput si mi-am jurat ca nu voi ramane in domeniu. Au trecut 9 ani, intre timp am inceput sa inteleg, a inceput sa-mi placa si sa ma pricep la ceea ce fac. Mi-au luat vreo 6 ani sa imi recapat increderea in mine, sa iau din nou decizii, sa mi le asum, sa fiu constienta ca daca nu am luat decizia buna trebuie sa imi asum si repercusiunile.  Am invatat sa zic ,, NU” am invatat sa renunt la ,, CUM VREI TU” si ,, CUM ZICI TU”. Am aplicat la joburi in Timisoara, am mers la interviuri, am vazut ca pot mai mult decat credeam eu ca pot si in prezent lucrez tot in logistica in una dintre cele mai mari corporatii din Romania si asta pentru ca nu am renuntat.

Te intrebi daca am vrut sa renunt? Oh, da cum sa nu? Dar vreau sa va spun ce m-a ajutat pe mine sa fiu puternica, sa am incredere in mine, pe langa faptul ca in ultimii 3 ani de zile blogul mi-a schimbat viata. Am iesit din zona de confort si m-am redescoperit.

  1. Am inceput sa fac ceea ce cred eu ca e bine fara sa ma intereseze parerea celor din jur;
  2. Imi asum riscuri si depun efort sa obtin tot ceea ce imi doresc prin forte proprii;
  3. Imi recunosc greselile si invat din ele;
  4. Imi cer scuze atunci cand gresesc sau cand ranesc;
  5. Nu ma laud singura si nu astept laude de la ceilalti;
  6. Am o datorie doar fata de mine si nu fata de cei din jur;
  7. Nu am asteptari de la apropiatii mei

Asuma-ti riscurile, evitarea lor nu e o calitate. Cu cat eviti mai mult riscurile cu atat mai mult pierzi capacitatea de a-ti dezvolta increderea in tine. Increderea in sine nu este altceva decat suma unor mici succese pe care tu le tot repeti.

Crede in tine si fa-ti timp sa traiesti. Fa tot ce iti doresti si asuma-ti. Renunta atunci cand nu mai vrei sau nu mai poti. Fii tu si accepta-te asa cum esti. Nu incerca sa fii ceea ce nu esti, iti face rau si in final te trezesti ca nu iti mai apartii iar viata pe care o traiesti nu e de fapt viata pe care ti-o doresti.

Sper ca articolul asta sa te ajute, sa te uiti altfel la tine, sa vezi ca esti o persoana puternica si ca tot ce ai nevoie e sa crezi in tine.

Fotografiile sunt realizate de Ancira Adeon, un fotograf genial din Timisoara cu care pur si simplu ador sa lucrez. Ne intelegem fara sa vorbim. Imi place mult ca stie sa se joace cu lumina si unghiurile, iar in fotografia de streetstyle transforma Timisoara. Lucram impreuna de ceva timp si faptul ca stiu exact ca gandim la fel cand vine vorba de fotografie fashion imi da multa incredere in mine.

Rochia superba o am din Kapa Center, de unde as mai fi plecat cu cateva rochii. M-am limitat totusi la o rochie, o poseta si o pereche de pantaloni  deocamdata pe care ii veti vedea curand pe blog 🙂

Pana atunci va imbratisez!

Rox

 

 

 

 

 

 

 

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *